Muntenegru. Jurnal de călătorie. Partea II
Prima parte o găsiți AICI.
500 de km este distanța dintre Belgrad și Sutomore, localitatea muntenegreană, pe care am ales-o ca locație finală. Atâta doar că aproape tot drumul este prin munți. Am mers mai bine de 10 ore, cu o oprire într-o cabană în vârf de munte, unde a mâncat păstrăv la grătar. Am achitat cu cardul și a costat circa 8 euro porția de păstrăv cu cartofi fri și morcov murat foarte gustos, specialitatea casei.
Am mai avut și vama dintre Serbia și Muntenegru. La vamă era o coadă de un km doar din fure, pe care le-am depășit, chiar dacă drumul este foarte îngust și periculos. Abia de încape o mașină. În schimb ajunși în vama improvizată am trecut fără prbleme, pentru că nu era nicio mașină. Am ieșit din Serbia la fel cum am intrat.
Drumul prin munții din Serbia a fost foarte frumos. Porțiuni precum Cheile Bicazului am mers zeci de km. Dar când am intrat în Muntenegru am rămas mască. Dacă vă imaginați este și mai frumos decât în Serbia. Și drumuri mult mai bune. Parcă intrasem într-o poveste.
Muntenegru nu face parte din UE, dar ei au decis să treacă la moneda euro. Prima oprire a fost la Podgorița, capitala micuțului stat, de 3 ori mai mic decât Republica Moldova. Am oprit într-o parcare de la un megamagazin. Prețurile imediat au sărit în ochi. O pâine de mărimea celor de la noi costă circa 30 de cenți, adică vreo 6 lei. O cola de 1,5 l costă 1,5 euro. Laptele 1 l - 1 euro. Smântâna - 2 euro. În schimb carnea e mult mai ieftină decât la noi. Un kg de ceafă costă circa 3 euro. La fel și salamurile uscate, de la 7 la 15 euro.
N-am stat mult, pentru că era ora 10 seara și magazinul se închidea. Mai aveam puțin până la Sutomore. Pentru că am ajuns cu o zi mai devreme am rezervat de la Orșova o cameră pentru o singură noapte. Prețul - 40 de euro pentru 4 persoane, apartament-studio într-o vilă. Am ajuns pe la 11 noaptea la Sutomore. Am sunat la nr de tel. de pe adresa noastră, pentru că GPS-ul nu o găsea. Mi-a răspuns un tânăr în limba rusă. I-am explicat unde suntem și a venit în 3 minute să ne conducă. Eram chiar lângă vila noastră.
De a doua zi, adică de luni aveam deja rezervată un alt studio, într-o altă vilă, pentru 5 zile - 200 de euro. Rezervarea am făcut-o pe booking cu 2 săptămâni mai devreme. Am mers mai întâi pe la plaja din centrul localității, despre care se spune că ar fi plaja care nu doarme niciodată. Și asta pentru că în fiecare noapte, pe această plajă se dau concerte și discoteci. Iar Sutomore este considerat un oraș pentru tineri, care vin să se distreze non-stop.
La prânz am mers la vila unde urma să dormim următoarele 5 nopți. La fel, GPS-ul nu mi-a găsit adresa, doar strada. Însă odată ce am găsit strada, am ajuns și la destinație, pentru că aveam pozele de pe booking salvate în telefon și știam cum arată casa. Proprietara, de această dată a fost o franțuzoaică, stabilită în Muntenegru acum 10 ani. O pictoriță, care a venit la Sutomore în vacanță și n-a mai plecat acasă. Atât de mult i-a plăcut, că și-a cumpărat o casă și a rămas în Muntenegru. Din start vă spun că prețurile imobilelor în Muntenegru sunt uriașe. Majoritatea vilelor costă peste 1 milion de euro.
Vila noastră este amplasată la marginea de nord a orașului, la 500 de metri distanță de 2 plaje, una dintre care este cu băi de nămol. Noi am stat 3 zile la ultima. Atât pentru băile cu nămol, cât și pentru peisajul din jur și apa curată și limpede ca din fântână.
Singura zi când am mers la cealaltă plajă a fost cu ghinion. O meduză s-a lipit de piciorul fiului și a fost nevoie de intervenția medicului... Mai pe scurt, dacă sunteți alergic, fiți atenți cu meduzele în Muntenegru, pentru că sunt veninoase și mai bine să aveți din start cu voi toate medicamentele necesare. Noi n-am avut, dar am avut noroc de un moșneguț, care făcea gratarul pe terasa de pe plajă. El i-a acordat primul ajutor medical, i-a spălat înțepătura cu oțet. Pe urmă am citit pe net că trebuia mai întâi de frecat rana cu nisip, apoi de spălat cu oțet...
Și pentru că în ziua respectivă n-am mai ajuns la plajă, am decis să mergem la lacul Skadar, aflat la vreo 30 km distanță, în drum spre Podgorița. Citisem că acolo se vinde pește viu, de diferite feluri. Și într-adevăr, pe marginea drumului, mai multe femei, în diferite locuri vând pește din lac: carp, păstrăv, percide și conger (pește cu aspect de șarpe). Însă tot, cu excepția carpului, era congelat. Așa că am preferat să mâncăm peștele pregătit la una din numeroasele terase amplasate de-a lungul lacului. Am comandat conger la grătar cu orez și cu legume coapte. O porție pentru 2 persoane, care este enormă și din care am mâncat toți 4 și încă am luat la pachet cu noi - a costat 18 euro. Plus 2 supe din pește, gătite deosebit, diferit de uhaua noastră, la preț de 2,5 euro porția.
Proprietarii terasei ne-au întrebat dacă vrem să mergem la pescuit. Condițiile sunt mai mult decât bune: ei îți oferă toate echipamentele și o barcă în chirie pentru o zi. Iar toată plăcerea costă 50 de euro.
VA URMA...
500 de km este distanța dintre Belgrad și Sutomore, localitatea muntenegreană, pe care am ales-o ca locație finală. Atâta doar că aproape tot drumul este prin munți. Am mers mai bine de 10 ore, cu o oprire într-o cabană în vârf de munte, unde a mâncat păstrăv la grătar. Am achitat cu cardul și a costat circa 8 euro porția de păstrăv cu cartofi fri și morcov murat foarte gustos, specialitatea casei. 
Am mai avut și vama dintre Serbia și Muntenegru. La vamă era o coadă de un km doar din fure, pe care le-am depășit, chiar dacă drumul este foarte îngust și periculos. Abia de încape o mașină. În schimb ajunși în vama improvizată am trecut fără prbleme, pentru că nu era nicio mașină. Am ieșit din Serbia la fel cum am intrat.
Drumul prin munții din Serbia a fost foarte frumos. Porțiuni precum Cheile Bicazului am mers zeci de km. Dar când am intrat în Muntenegru am rămas mască. Dacă vă imaginați este și mai frumos decât în Serbia. Și drumuri mult mai bune. Parcă intrasem într-o poveste.
Muntenegru nu face parte din UE, dar ei au decis să treacă la moneda euro. Prima oprire a fost la Podgorița, capitala micuțului stat, de 3 ori mai mic decât Republica Moldova. Am oprit într-o parcare de la un megamagazin. Prețurile imediat au sărit în ochi. O pâine de mărimea celor de la noi costă circa 30 de cenți, adică vreo 6 lei. O cola de 1,5 l costă 1,5 euro. Laptele 1 l - 1 euro. Smântâna - 2 euro. În schimb carnea e mult mai ieftină decât la noi. Un kg de ceafă costă circa 3 euro. La fel și salamurile uscate, de la 7 la 15 euro.
N-am stat mult, pentru că era ora 10 seara și magazinul se închidea. Mai aveam puțin până la Sutomore. Pentru că am ajuns cu o zi mai devreme am rezervat de la Orșova o cameră pentru o singură noapte. Prețul - 40 de euro pentru 4 persoane, apartament-studio într-o vilă. Am ajuns pe la 11 noaptea la Sutomore. Am sunat la nr de tel. de pe adresa noastră, pentru că GPS-ul nu o găsea. Mi-a răspuns un tânăr în limba rusă. I-am explicat unde suntem și a venit în 3 minute să ne conducă. Eram chiar lângă vila noastră.
Dimineața, când ne-am trezit... Mai bine vedeți din poze.
De a doua zi, adică de luni aveam deja rezervată un alt studio, într-o altă vilă, pentru 5 zile - 200 de euro. Rezervarea am făcut-o pe booking cu 2 săptămâni mai devreme. Am mers mai întâi pe la plaja din centrul localității, despre care se spune că ar fi plaja care nu doarme niciodată. Și asta pentru că în fiecare noapte, pe această plajă se dau concerte și discoteci. Iar Sutomore este considerat un oraș pentru tineri, care vin să se distreze non-stop.
Vila noastră este amplasată la marginea de nord a orașului, la 500 de metri distanță de 2 plaje, una dintre care este cu băi de nămol. Noi am stat 3 zile la ultima. Atât pentru băile cu nămol, cât și pentru peisajul din jur și apa curată și limpede ca din fântână.
Singura zi când am mers la cealaltă plajă a fost cu ghinion. O meduză s-a lipit de piciorul fiului și a fost nevoie de intervenția medicului... Mai pe scurt, dacă sunteți alergic, fiți atenți cu meduzele în Muntenegru, pentru că sunt veninoase și mai bine să aveți din start cu voi toate medicamentele necesare. Noi n-am avut, dar am avut noroc de un moșneguț, care făcea gratarul pe terasa de pe plajă. El i-a acordat primul ajutor medical, i-a spălat înțepătura cu oțet. Pe urmă am citit pe net că trebuia mai întâi de frecat rana cu nisip, apoi de spălat cu oțet...
Și pentru că în ziua respectivă n-am mai ajuns la plajă, am decis să mergem la lacul Skadar, aflat la vreo 30 km distanță, în drum spre Podgorița. Citisem că acolo se vinde pește viu, de diferite feluri. Și într-adevăr, pe marginea drumului, mai multe femei, în diferite locuri vând pește din lac: carp, păstrăv, percide și conger (pește cu aspect de șarpe). Însă tot, cu excepția carpului, era congelat. Așa că am preferat să mâncăm peștele pregătit la una din numeroasele terase amplasate de-a lungul lacului. Am comandat conger la grătar cu orez și cu legume coapte. O porție pentru 2 persoane, care este enormă și din care am mâncat toți 4 și încă am luat la pachet cu noi - a costat 18 euro. Plus 2 supe din pește, gătite deosebit, diferit de uhaua noastră, la preț de 2,5 euro porția.
Proprietarii terasei ne-au întrebat dacă vrem să mergem la pescuit. Condițiile sunt mai mult decât bune: ei îți oferă toate echipamentele și o barcă în chirie pentru o zi. Iar toată plăcerea costă 50 de euro.
VA URMA...
Comentarii
Trimiteți un comentariu