joi, 15 martie 2012

Ovidiu Ioanițoaia

În mare parte datorită lui sunt ceea ce sunt în presa sportivă moldovenească. De la el am învățat, de la el am copiat, iar Pro Sport, ziarul care a revoluționat presa sportivă românească la începutul anilor 90 a fost biblia mea profesională. Ovidiu Ioanițoaia. Un idol. O legendă.

Am citit acum pe blogul lui Cătălin Tolontat despre intervenția chirurgicală pe inimă la care urmează să fie supus nea Ovidiu peste 2 zile. ”Testamentul lui Ovidiu”, un titlu sugestiv, dar care parcă nu e pe înțelesul tuturor. Dacă Tolo a vrut să spună că echipa din care face parte și el este o moștenire lăsată gratis de Ovidiu Ioanițoaia pentru societatea românească din întreaga lume e una. Dar prea multă tangență a făcut cu viața lui. Pentru un simplu microbist poate părea puțin mai complicat. Însă, credeți-mă, pentru un jurnalist care s-a format pe articolele lui Ovidiu Ioanițoaia fiecare cuvânt scris de Tolontan înseamnă o oglindă a drumului parcurs alături, chiar dacă în redacții diferite, orașe diferite și, din cauza istoriei, țări diferite.

Despre cât de mare este Ovidiu Ioanițoaia se pot scrie romane întregi. Voi scrie și eu vreodată despre întâlnirile și dialogurile pe care le-am avut cu el, despre Pro Sport Basarabia, ziarul care n-a mai apărut niciodată, despre fotografia din fața stadionului Ghencea și multe altele. Dar nu acum. Acum Ovidiu Ioanițoaia are nevoie doar de o singură urare: multă sănătate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu