Pentru cei îndrăgostiți de Messi

E greu să fii suporter al Realului și să-l admiri pe Messi. La fel de greu cum e să iubești fotbalul și să nu fii îndrăgostit de Messi. Tipul de fotbalist, dar și de om, pe care fetele frumoase îl iubesc indiferent că nu arată nici pe departe precum Beckham, Nuno Gomes sau Morientes. Tipul de jucător care a rătăcit printre roboții secolului 21, teleportat parcă din trecutul fotbalului romantic, ultimul reprezentant al cărui a fost, culmea, o altă Legendă vie, irepetabilul Maradona. 

  

De mic, când abia învăța să bată mingea pe hudițele din Rosario, în țara natală, Argentina, era poreclit Maradona, la fel ca muți alți puști pe care natura i-a înzestrat cu darul de a se confunda cu fotbalul. Numai că spre deosebire de majoritatea semenilor săi, soarta chiar i-a adus în dar marele har de a concura cu cel mai mare dintre cei mai buni, Diego Armando Maradona.

Și ca să înțelegeți de ce Messi a apătut în Argentina și nu în Moldova vă spun doar atât: bunica Celia a fost cea care l-a dus prima oara la fotbal! Da, anume bunica. Pentru că fotbalul în Argentina este un cult, un mod de a-ți trăi viața, o religie cu care te naști în sânge. Mai important decât orice alt domeniu.

În 1995 Messi ajunge la juniorii lui “Newell’s Old Boys”, cea mai bună echipă din Rosario. Cu Newell’s a cunoscut prima dată gloria, calificându-se în finala unui important turneu de juniori. Premiul cel mare pentru cel mai bun jucător al finalei era o bicicletă. Messi visa să o căștige. Cu toții am trait visul primei biciclete. Dar tocmai în ziua meciului i s-a întâmplat să rămână blocat în casă. Meciul a început fără el, iar echipa era condusă cu 1-0 la pauză. Ca să iasă din casă a spart un geam și a ajuns astfel la timp, încât să întoarcă scorul, în a doua repriză, la 3-1 pentru Newell’s.

Seara, pe maidanele din Rosario, un puștan de 1,20 metri desena opturi prin colb cu noua sa bicicletă. Iar în spate, legată strâns pe portbagajul mic, stătea o minge mare, cu pentagoane alb-negru. Prima minge adevărată din viața lui.

Curând, foarte curând, fotbalul încetează să mai fie pentru Leo o simplă joacă de copii. Cel mai mare tânăr talent al Argentinei e diagnosticat, la 10 ani, cu probleme grave legate de hormonul de creștere. Avea, în 1997, doar 1,27 metri, iar cariera sa viitoare era în mare pericol. Începe tratamente dureroase, își injectează el însuși, de câteva ori pe zi, medicația care, spera că îl va ajuta să se dezvolte normal.

Cel mai mare club din Argentina, “River Plate” Buenos Aires, care era deja cu ochii pe puștiul din Rosario, nu s-a oferit, însă, să suporte costurile tratamentului, care se cifrau la 900 de dolari pe lună, așa că familia încearcă ceea ce părea atunci ultima șansă pentru Leo: mutarea în Spania, la Barcelona, acolo unde familia Messi avea niște rude, plecate la muncă.

Marea legendă a Barcelonei, Carles Rexach, pe atunci director sportiv al echipei, îl primește la un test, alături de mai mulți puști de vârsta lui. Numai că văzându-l atât de mic, în comparație cu cei de vârsta sa, își imaginează că Leo Messi e vreun gură-cască și nu-l introduce pe teren. Minutele treceau dureros pentru micuțul care rămânea pe marginea gazonului, cu lacrimi în ochi. Când, într-un final, Rexach și-a dat seama că uitase de Leo, nu mai erau din meci decât vreo 3 minute. Piticul de 1,27 metri n-a apucat decât să facă două preluări, un dribling scurt și-apoi o pasă lungă, o “diagonală”, spre un coechipier aflat liber tocmai în capătul celălalt al terenului. Doar atât! Dar pentru “vulpoiul” de Carles Rexach a fost mai mult decât suficient: “Puștiul ăsta semnează de urgență cu noi!”, a dat ordin directorul sportiv al Barcelonei. Messi și familia sa s-au mutat definitiv în Catalunya, iar clubul s-a angajat să suporte costisitorul tratament pentru Leo…

Peste doar câțiva ani, Lionel Messi a ajuns cel mai iubit fotbalist al Planetei.

Citește mai multe despre Messi pe blogul radupricop.ro