ProSport, un amplu interviu cu antrenorul de la Veris

Antrenorul formaţiei moldovene FC Veris, Dănuţ Oprea, are gânduri mari pentru sezonul viitor. Tehnicianul român a promovat cu Veris în Liga I şi a jucat finala Cupei, pe care a piedut-o dramatic, la lovituri de la 11 metri, în faţa lui FC Tiraspol. 
 
Cum caracterizezi sezonul recent încheiat?
  Ţinând cont că acest club a fost înfiinţat doar cu doi ani în urmă şi când am preluat eu echipa, vara trecută, începusem sezonul ca formaţie nou promovată din liga a treia, a fost un sezon excelent. Obiectivul fusese promovarea în prima ligă şi l-am îndeplinit cu o echipă formată din jucători moldoveni tineri, cu foarte puţine excepţii. Am avut numai doi străini, care au jucat destul de puţin. Doar câţiva sunt mai în vârstă şi mai cunoscuţi publicului, cazurile lui Popov, Romaniuc şi Frunză, acesta din urmă jucând în trecut şi în prima ligă din România. La început ne-am gândit doar la promovare, iar pe parcurs a apărut această nişă la Cupă, unde am reuşit un parcurs foarte bun, fiind prima echipă din liga a doua a doua din istoria fotbalului moldovean care joacă finala.
 
 Cum a fost finala Cupei Moldovei? Aţi fost la doar două minute distanţă de trofeu şi de preliminariile Europa League, fiind egalaţi în minutul 118 al prelungirilor…
Chiar dacă am fost conduşi şi am avut în faţă echipa considerată cu cel mai complet joc, cu toate că au terminat numai pe locul trei, băieţii au fost foarte motivaţi şi au întors rezultatul în favoarea noastră. Însă, lipsa de experienţă s-a simţit în acel final de meci, luând gol prea uşor, pe o neatenţie în defensivă. Ar fi fost senzaţional să luăm trofeul mai ales că exact în ziua finalei se împlineau doi ani de la înfiinţarea clubului, dar aşa a fost să fie, să ne mai rodăm încă un an pentru a putea ajunge în cupele europene.
 
Acesta este obiectivul pentru sezonul următor în prima ligă, un loc de cupă europeană?
Da, trebuie să ne şi mişcăm foarte repede pe piaţa transferul că să atacăm locurile fruntaşe.
 
La Veris există susţinere şi siguranţă financiară pe termen lung?
Avem patron un om de afaceri fost fotbalist, Vladimir Niculăiţă, o persoană deosebită care şi-a dorit să construiască o echipă curată, care să aducă ceva nou în fotbalul moldovenesc. Avem o colaborare foarte bună şi cu impresarul Ion Carp, un apropiat al clubului, iar cu ei alături şi cu ceilalţi colaboratori din jurul echipei există siguranţa unui proiect pe termen lung.
 
“Diferenţa dintre România şi Moldova s-a redus mult!”
 
Care este diferenţa între fotbalul din Republica Moldova şi cel din România?
În acest moment diferenţele s-au redus mult, fotbalul moldovenesc este în creştere şi se speră ca nu peste mult timp să se apropie de nivelul fotbalului românesc. Sunt oameni sufletişti, împătimiţi ai fotbalului, care fac sacrificii să ridice anumite echipe şi asta se vede în evoluţia pozitivă, în ansamblu, a nivelului fotbalului din această ţară.
 
Unde s-ar situa Veris în Liga I din România?
Nu-mi place să fac astfel de comparaţii, mai ales că nici nu mai sunt chiar la zi cu situaţia fotbalului de acasă. Pentru mine important este că în Cupă am jucat de la egal la egal cu formaţiile clasate pe locurile 2, 3 şi 4 în prima ligă moldovenească, astfel ne-am călit, trebuie să avem jocuri puternice în picioare pentru a creşte.
 
Care sunt cele mai mari probleme cu care te-ai confruntat în Republica Moldova?
Probleme sunt peste tot. La început am avut ceva probleme de adapatare în ceea ce priveşte mentalitatea din fotbalul moldovenesc. Dar în ultima perioadă s-a evoluat mult, se gândeşte fotbalul aşa cum trebuie şi în momentul acesta chiar e totul în regulă.
 
Cum e cu micile diferenţe de limbă, cu expresiile de acolo?
Îi cam forţez să înveţe ei româneşte, cei care nu prea ştiu. Mai folosesc şi eu expresiile lor, ne adaptăm împreună la condiţii. Mai mult îi amuză pe ei unele expresii ale mele, decât invers. Nu mai e cu «lovitura de osândă» de când eram eu copil, s-au schimbat mult şi din acest punct de vedere.
 
Înaintea finalei, citeam în presa de la Chişinău că Veris „a scăpat” doar două goluri în 28 de meciuri din campionat şi cupă? Cum de aţi primit atât de puţine goluri?
Poate că am lucrat mai bine ca alţii din punctul de vedere al organizării jocului. Principiul meu este că, atât timp cât alergi şi eşti organizat, pleci de la 0-0 având deja un punct şi abia apoi dezvolţi faza de atac. Băieţii au înţeles, s-au pregătit foarte bine şi au rezistat tot sezonul, este meritul lor.că au înţeles că fără muncă şi disciplină nu se poate face nimic. Aici a fost cheia succesului. Pe final, când eram deja promovaţi şi am folosit şi jucător ce evoluaseră mai puţin, am mai luat trei goluri, dar nu mai conta.
 
Cum e viaţa la Chişinău?
Normală, cam ca la noi, cu alergătură de dimineaţă până seara.
 
Cum sunt văzuţi antrenorii români acolo?
După munca făcută de Ştefan Stoica la Milsami, cu care a terminat pe locul patru, după ce am realizat eu cu Veris anul acesta, zic că suntem văzuţi foarte bine, suntem apreciaţi.
 
Intenţionezi să transferi jucători români?
Nu cred, să vedem ce va fi zilele următoare. Politica clubului nostru este de a merge mai mult pe jucători moldoveni. Avem şase jucători la loturile naţionale, până la urmă şi acesta esate unul din obiective, lucrând bine la club să creştem jucători pentru echipele naţionale. Avem un jucător la Under 18, patru la naţionala de tineret şi în premieră avem un fotbalist şi la naţionala mare, pe Sergiu Cojocaru, de 24 de ani.
 
Care este cea mai mare realizare ca tehnician?
Sunt un antrenor care abia acum încearcă să-şi facă o carte de vizită. Cu toate că am avut satisfacţii şi rezultate destul de bune la Dunărea Galaţi şi la FC Braşov, succesele din acest acest sezon le consider ca o primă realizare importantă.
 
Dar cea mai mare dezamăgire?
Este la fel de recentă, ratarea câştigării Cupei Moldovei, mai ales că am fost foarte aproape de trofeu. La fel am păţit şi ca fotbalist, cu acea finală de Cupa României pierdută cu Oţelul în 2004. Chiar ieri discutam cu fiul meu, care joacă la juniorii C de la Oţelul şi tocmai ne întorsesem de la turneul zonal. Acum am aflat că de fapt s-au calificat şi ei, dar în acel moment ştiam că terminase pe locul doi şi îi spuneam că această clasare nu se premiază. Eu am fost de două în postura locului doi şi medalia primită nu ţine loc de trofeu, sper ca a treia oară să fie cu noroc.
 
“Într-o zi sper să antrenez Oţelul”
 
Ce spui de situaţia de la Oţelul?
Nu ştiu exact ce se întâmplă acolo, n-am mai vorbit decât foarte puţin şi destul de vag despre situaţia clubului şi nu pot comenta prea mult. Păcat de această incertitudine, vorbim de o fostă campioană, de echipa noastră de suflet, trebuie să se găsească o soluţie ca fotbalul în Galaţi să nu moară.
 
La Oţelul acum postul de antrenor principal este cam liber. Ipotetic vorbind, dacă ai primi o ofertă, te-ai băga?
Deocamdată sunt contract cu Veris şi mă gândesc doar la ce am de făcut acolo. Desigur, îmi doresc să ajung cândva în această postură, nu cred că există vreun fost jucător al unei echipe la care a trăit 13 ani care să nu-şi dorească să antreneze acea echipă. Timpul le aşează pe toate la locul lor şi vom vedea ce îmi rezervă viitorul.
 
Te-ai gândit să vii cu Veris la Galaţi, la un amical cu Oţelul?
Desigur. La un moment dat chiar am avut în proiect să invităm Oţelul acolo, patronul vrea să construiască o bază sportivă modernă şi când va fi gata vom relua această idee.

preluare: Prosport.ro