vineri, 25 octombrie 2013

Familia. Partea I

Toader
Mâinile i-au înghețat, deși avea mănuși din piele de bovină cu lână împletită pe deasupra. Nici degetele de la picioare nu le mai simțea. Opincile, ciorapul din lână, nimic nu putea sta în calea gerului cumplit de afară. Nici măcar cojocul din blană de oi nu mai era la fel de impenetrant.

Nu putea să adoarmă din cauza frigului. Dar nici nu putea să se întoarcă acasă. Drumul era prea lung, iar grâul din șarabanul cu boi trebuia să revină acasă făină. Altfel foamea avea să-i dărâme pe cei 4 copii: Catinca (cea mai mare, căutată deja de flăcăii satului), Mărioara, Nică și Colea. 

A îndurat frigul 2 nopți și 2 zile până i-a ajuns rândul la moară. S-a încălzit între sacii cu grâu. N-a închis un ochi, dar a adus de mâncare pentru copilași. Peste o săptămână zăcea la pat. Pneumonia l-a răpus. S-a stins în doar câteva săptămâni, liniștit, pentru că copiii lui vor ieși din iarnă. Au ce mânca. Numele lui era Toader și avea în jur de 35 de ani. 

La o distanță de 2 săptămâni după ce și-au îngropat tatăl, cei 4 copii au rămas și fără mamă. Aceasta a murit și ea răpusă de o răceală sau poate de grijile care i-au căzut în cap după ce a rămas fără Toader. Era iarna anului 1935. Iar Nică avea doar 7 ani când a rămas fără părinți... 

În memoria lui Toader și Nică Grecu. 
Străbunelul pe care l-am cunoscut doar din poveștile familiei și bunelul meu care m-a crescut.

1996. Căminul 6 din Chișinău. Eu cu tătuca Nică

Un comentariu: