vineri, 7 octombrie 2016

De la ”brazilienii în roșu” până la ”rușine” nu-i decât un pas. Moldova - Serbia 0-3

foto: fmf.md
Când cei care te dau de gol sunt tocmai jucătorii de la care ai cele mai mari așteptări, care ar trebui să fie un exemplu pentru ceilalți... Clar că moralul echipei s-a dus sub iarbă. Nu avem noi mentalitatea islandezilor, care au fost consuși de 2 ori de finlandezi, au egalat la 2 în minutul 90, iar în minutul 94 au marcat golul victoriei. Dar asta e Islanda. Iar noi suntem Moldova. Noi am dat singurul șut pe poartă în minutul 93.

În primul sfert de oră cu Serbia nu știam ce să cred. Nu-mi venea să cred. Îi dominam pe sârbi! La posesia balonului am fost superiori toată prima repriză, procentaj 56-44. Dar ce folos dacă am încasat 2 goluri pe greșeli personale. Primul gol, clar, al lui Epureanu, pe care nu l-am văzut niciodată greșind în asemenea hal. Iar la al doilea, Carp l-a scăpat de sub marcaj pe Ivanovici, iar acesta a înscris lejer cu capul, luându-i prim-planul lui Gațcan. 

Repriza secundă n-a mai contat pentru că, din nou, noi nu suntem islandezi. Carp l-a scăpat încă o dată de sub marcaj pe Tadici, care a înscris ca la antrenament. Finalul de meci a aparținut oaspeților, deși, logic, ai noștri ar fi trebuit să fie cei care să atace, să vrea să înscrie măcar un gol, măcar din respect pentru cei 7 mii de suporteri veniți în tribune. Nimic. 

În consecință, la final, jucătorii noștri au fost penalizați de spectatorii din tribune cu ”Rușine! Rușine!”

Aici trebuia să urmeze un text cu descrierea fiecărui jucător în parte, care și cum a jucat în meciul cu Serbia. Am scris textul, dar pe urmă l-am șters... De ce să-i mai critic atâta? Probabil că asta le este valoarea.

Unul singur mi-a plăcut mult în această seară, de la noi. Alexandru Dedov. L-a băgat în boale pe Ivanovic, dar n-a avut susținere. Cebotari și Bugaiov au fost inexistenți. Mai ales ultimul. Binișor au jucat Gicu Andronic și Vadim Bolohan. Totuși Dedov a fost singurul moldovean care a fost aplaudat. 

Și iarăși mă întorc la primele 15 minute din meci. Lumea din tribune, mai în glumă, mai în serios, întreba cine-s brazilienii în roșu? Înseamnă că se poate. Hai, Moldova!

3 comentarii:

  1. Moldovanului nu_i este dat sa tina sub control lucrurile...ori chiar nu doreste..ne _am deprins cineva sa gindeasca pentru noi...psiholigic nu suntem pregatiti+talent slabla fotbal ne lipseste acea iutime...acel spirit de echipa...orice organizatie are nevoie dr psiholog ..echipele de fotbsl oare au de cade morslul din prima sa luam ex. de la altii...si credinta in Dumnezeu cu adevarat e alta cind crexi in puterea divina...unii din serbieni isi mai faceau si semnul Sf. cruci..dar moldovenii se incred numai in fortele proprii..Succes mare si cuget curat Tricolorilor!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Moldovanului nu_i este dat sa tina sub control lucrurile...ori chiar nu doreste..ne _am deprins cineva sa gindeasca pentru noi...psiholigic nu suntem pregatiti+talent slabla fotbal ne lipseste acea iutime...acel spirit de echipa...orice organizatie are nevoie dr psiholog ..echipele de fotbsl oare au de cade morslul din prima sa luam ex. de la altii...si credinta in Dumnezeu cu adevarat e alta cind crexi in puterea divina...unii din serbieni isi mai faceau si semnul Sf. cruci..dar moldovenii se incred numai in fortele proprii..Succes mare si cuget curat Tricolorilor!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Parerea mea este ca tot Dedov a fost cel mai bun. Mie mi-a placut si Racu, ce tine de Andronic, cred ca nu e pozitia lui si nu a fost folosit corect, a intrat de citeva ori in centru si sa simtit valoarea lui, in extrema a fost ca o pasare fara aripi. Totul vine de la cap, avem nevoie de un antrenor mai bun, parerea mea! Si ne temem sa spunem asta pe fata.

    RăspundețiȘtergere