Sandu Grecu

Sâmbătă, 30 septembrie, Speranța va juca la Bălți un meci extrem de important în economia clasamentului. Partida este programată pentru ora 16.00. În tur, la Hîncești, Zarea s-a impus cu 4-2, iar pe banca tehnică a bălțenilor s-a aflat atunci Vlad Goian. Ce tangență mai are Goian cu cele 2 echipe? E destul de interesantă intersecția lui ca jucător. Așadar, Vlad Goian a debutat ca jucător în anul 1992, la Olimpia Bălți. Atunci avea vârsta de 22 de ani. Era prima ediție a campionatului Moldovei la fotbal, iar Olimpia Bălți s-a clasat pe locul 9 din 12 echipe. În sezonul următor, 1992/93, ediția a doua a campionatului Moldovei, Goian se transferă de la Bălți la Speranța Nisporeni, unde evoluiază timp de un an. Cu Goian în lot, Speranța s-a clasat pe locul 9 în Divizia Națională – același pe care a încheiat campionatul și fosta echipă a lui Goian, cu un an mai devreme. Iată așa o coincidență. Și încă o curiozitate. Vlad Goian se află pe locul 2 în topul jucătorilor trecuți...

UPDATE : 24 septembrie 2017. Speranța - Spicul 2-0. Au marcat: Petar Planic (73) și Viorel Primac (90). Arbitru: Veaceslav Banari  Da, anume așa consider meciul Spicul - Speranța 1-1, din etapa a 2-a, de la Orhei. Un meci furat. O victorie pe care tușierul Serghei Trofan din Bălți ne-a furat-o nouă, celor de la Speranța.  Trofan a ridicat fanionul, iar Banari a fluierat ofside la golul perfect regulamentar marcat de Bugulov.  Că golul a fost perfect regulamentar au decis chiar responsabilii cu arbitrajul de la Federație, care l-au suspendat atunci pe Trofan 5 etape. De altfel, omul de la Bălți n-a mai arbitrat de atunci... Asta însă nu ne-a ajutat pe noi, cei de la Speranța, care am rămas fără 2 puncte bine-meritate...  Speranța Nisporeni înaintea meciului cu Spicul de la Orhei Pentru cine a uitat, Spicul ne-a egalat în minutul 94 !!!!!, dintr-un penalty dictat de arbitrul Veaceslav Banari, după ce mingea l-a lovit în mână pe fundașul nostru Bondar...

Cu Petar Planic, imediat după semnarea contractului Trebuia odată și odată să reiau postările pe blog. Și acum cred că e momentul cel mai bun. De ce? Pentru că sâmbătă n-am fost frecați de arbitri. Da, NU am fost frecați. Am pierdut pe teren meciul cu Milsami. Felicitări orheienilor. Pe arbitri nu-i felicit, pentru că bănuiesc că data viitoare, probabil, o să ne frece. Cel puțin așa s-a întâmplat cu Ivancenco, care a arbitrat perfect meciul cu Zimbru, apoi a venit și ne-a rupt cu Sheriff. Vorbesc de Speranța, echipă la care sunt angajat.  Probabil că sunt mai mult subiectiv decât obiectiv atunci când vorbesc de meciurile Speranței. E și normal să fie așa. Și chiar dacă ar fi altfel, oricum nu m-ar crede aproape nimeni. Cert este că opinia mea de pe blog este doar opinia mea și poate să coincidă sau poate să NU coincidă cu poziția oficială a clubului Speranța. Pe blog scriu doar ceea ce mă doare pe mine personal. Iar astăzi mă doare faptul că suntem departe de locul pe care...

În fotbal se vorbește cu precădere despre fotbaliști și antrenori. Mai rar despre patroni sau conducători. Și aproape deloc despre alți angajați, cum ar fi medici, masori sau administratori. Ori șoferi de autocar. Cizmari (dar asta e deja istorie). Sunt oameni care stau în umbra fotbalului, dar au un rol foarte important. Fără ei un club profesionist este de neconceput. Respectiv fără ei nici fotbalul n-ar mai fi așa cum îl știm.  Ne place când vedem poze dintr-un vestiar, cu echipamentul aranjat ca la carte, cu tricou pe umeraș pus astfel încât să se vadă clar numele jucătorului de pe spate. Să știe lumea că aici e locul lui Dragan… De asta se ocupă administratorul echipei. Ei bine, astăzi vă fac cunoștință cu oamenii din umbra clubului Speranța Nisporeni. Și încep, după cum ați intuit probabil cu administratorul. Nicolae Balan.  Sau Colița, cum îi spunem încă de la Beșiktaș, unde a avut același rol. De fapt, la Beșiktaș mai era și al treilea portar, pentru că a fost...

Alexandru Epureanu, capitanul Naționalei și unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria fotbalului moldovenesc a mai realizat aseară o performanță greu de atins. A ajuns cu o echipă necunoscută, Istanbul BB în play-off-ul Champions League. Având coechipieri de top, gen Adebayor sau Gael Clichy, vedete de 24 de carate în Premiere League, la Arsenal sau Manchester City, Epureanu joacă titular meci de meci la turci și este la un pas de grupele Ligii Campionilor. Povestea capitanului nostru, în premieră, o puteți urmări mai jos. Așadar, Sandu Epureanu - omul record.

În contextul victoriei obținute de Speranța la Orhei. Acum 10 ani, pe același stadion debuta în campionat echipa Beșiktaș. Cu Petru Efros antrenor și Cristian Efros jucător de câmp la doar 15 ani. Adversar - Viitorul, adică actuala Milsami. Atunci efroșii au câștigat cu 2-0 meciul de debut, iar Cristian a marcat primul gol din istoria clubului Beșiktaș, direct din corner... Mai jos am publicat un text pe care l-am găsit în arhiva din calculatorul personal. Autorul textului este Sergiu Carauș, care atunci era ofițer de presă la Beșiktaș. Eu eram director sportiv... Pozele sunt făcute de regretatul Boris Harcenco, o parte din ele, iar altele sunt din arhiva personală. Așadar, remember...   Balconul de la Orhei. În centru, în picioare stau eu :D. Pe scaun, în cămașă roz - patronul Beșiktașului, Tarkan Ozdemir.  ”FC Beşiktaş Chişinău a debutat cu dreptul în Divizia A, reuşind să învingă la Orhei formaţia gazdă FC Viitorul cu 0-2. Iubitorii fotbalului din localita...

Se mai gândea cineva că Ștefănel va ajunge fotbalist atunci când, copil fiind, spărgea cu mingea geamurile prin vecini. Se mai gândea. El se gândea... Avea doar 6 ani când consăteanul lui, Sandu Guzun marca pe Stadionul Republican în poarta naționalei Germaniei! Atunci nici nu știa ce înseamnă să fii fundaș central. Nici nu-și imagina că va juca pe aceeași poziție pe care consăteanul lui a făcut istorie. Dar timpul trece și Ștefănel a mers la școala de fotbal din sat, ca orice copil din Drăsliceni care se respectă. Primul antrenor i-a fost Roman Onică, un alt nume cu rădăcini fotbalistice. Și ”Izvoraș” , echipă cu tradiții cum puține sunt în Moldova. Nu mă refer la cei care vin ca vârtejul, fac fum 1-2 ani în Divizia Națională și dispar. Dar la echipele cu tradiții, unele dintre care n-au ajuns niciodata în prima ligă valorică a fotbalului moldovenesc, dar în jumătate de veac de existență au dat nume și nume fotbalului nostru. Ei bine, într-un sat în care pasiunea pentru fotbal...