duminică, 17 septembrie 2017

Și asta e abia începutul...

Cu Petar Planic, imediat după semnarea contractului
Trebuia odată și odată să reiau postările pe blog. Și acum cred că e momentul cel mai bun. De ce? Pentru că sâmbătă n-am fost frecați de arbitri. Da, NU am fost frecați. Am pierdut pe teren meciul cu Milsami. Felicitări orheienilor. Pe arbitri nu-i felicit, pentru că bănuiesc că data viitoare, probabil, o să ne frece. Cel puțin așa s-a întâmplat cu Ivancenco, care a arbitrat perfect meciul cu Zimbru, apoi a venit și ne-a rupt cu Sheriff. Vorbesc de Speranța, echipă la care sunt angajat. 

Probabil că sunt mai mult subiectiv decât obiectiv atunci când vorbesc de meciurile Speranței. E și normal să fie așa. Și chiar dacă ar fi altfel, oricum nu m-ar crede aproape nimeni. Cert este că opinia mea de pe blog este doar opinia mea și poate să coincidă sau poate să NU coincidă cu poziția oficială a clubului Speranța. Pe blog scriu doar ceea ce mă doare pe mine personal.

Iar astăzi mă doare faptul că suntem departe de locul pe care îl merităm în clasament. Ghinionul, greșelile de arbitraj, greșelile conducererii, a stafului tehnic, a jucătorilor - toate au influiențat mai mult sau mai puțin rezultatul de pe tabelă. 


Sunt fragmente de meci pe care dacă le decupezi ai impresia că joacă o echipă de top de undeva de afară. Astfel de fragmente au fost și cu Sheriff, cât e ea de campioană. Au fost și cu Suruceni, și cu Dacia, în general în toate meciurile. Numai că după astfel de momente urmează o prăbușire inexplicabilă, uneori uluitoare, la fel, de scurtă durată, dar care ne costă puncte importante. 

Despre Cristian Efros. Fără să stau pe gânduri vă spun că e antrenorul care muncește cel mai mult dintre toți antrenorii cu care am colaborat. Și n-au fost puțini. Cristian are doar 25 de ani. A bătut toate recordurile naționale la capitolul cel mai tânăr antrenor. Și chiar dacă e foarte tânăr a știut să facă o echipă competitivă, cu care toți astăzi se socot. Ați văzut probabil ce a declarat Veaceslav Rusnac la conferința de presă. Asta e munca lui Cristian. Cred în el că va ajunge departe, cu condiția că va continua să se autoperfecționeze în acest ritm. 

În linii generale, îmi place echipa Speranța pentru că are stilul ei de joc. Are caracter, cu mici excepții. Joacă fotbal sau cel puțin tinde spre un joc combinativ, spectaculos, care să placă oamenilor. Fotbalul, doar, pentru oameni se face... Și vă mai spun un lucru sincer, în încheiere: mi-a zis mai multă lume din Hîncești că le place mai mult cum joacă Speranța decât Petrocub. Nu spun asta cu răutate. Vreau doar să accentuez că Speranța joacă spectaculos și că oamenilor le place. Înseamnă că suntem pe drumul cel bun. 



duminică, 3 septembrie 2017

Documentar despre victoria istorică a Moldovei, 3-2 cu Țara Galilor. Chișinău, 1994 (VIDEO)

marți, 8 august 2017

Oamenii din umbra fotbalului

În fotbal se vorbește cu precădere despre fotbaliști și antrenori. Mai rar despre patroni sau conducători. Și aproape deloc despre alți angajați, cum ar fi medici, masori sau administratori. Ori șoferi de autocar. Cizmari (dar asta e deja istorie).

Sunt oameni care stau în umbra fotbalului, dar au un rol foarte important. Fără ei un club profesionist este de neconceput. Respectiv fără ei nici fotbalul n-ar mai fi așa cum îl știm. 

Ne place când vedem poze dintr-un vestiar, cu echipamentul aranjat ca la carte, cu tricou pe umeraș pus astfel încât să se vadă clar numele jucătorului de pe spate. Să știe lumea că aici e locul lui Dragan… De asta se ocupă administratorul echipei.

Ei bine, astăzi vă fac cunoștință cu oamenii din umbra clubului Speranța Nisporeni. Și încep, după cum ați intuit probabil cu administratorul.

Nicolae Balan. Sau Colița, cum îi spunem încă de la Beșiktaș, unde a avut același rol. De fapt, la Beșiktaș mai era și al treilea portar, pentru că a fost portar la viața lui. N-a jucat la echipe mari. Apogeul carierei l-a prins la FC Agro în Divizia Națională, sezonul 1996-97. A mai trecut pe la așa echipe ca Răut Orhei, Locomotiva Basarabeasca, Victoria Chișinău sau Rosso Floreni. Și desigur Izvoraș Drăsliceni, echipa din satul de baștină, același din care e și președintele Speranței, Petru Efros. Colița e un băiat modest și respectuos. Își știe meseria și și-o face cu plăcere. Unul dintre oamenii care fac orice la club. Nu știe să spună ”nu”.

Florin Platon. Băiat de la nord. Din Edineț. E mezinul oamenilor din umbră. Masorul echipei. Și-a făcut studiile la USEFS, facultatea de kinetoterapie sau medicină sportivă, ca să fie mai clar. E de 2 ani la club. Și deși e de vârsta jucătorilor, aceștia îl tratează cu respect. Pentru că își face meseria conștiincios și profesionist. De câte ori am mers la el în cabinet era rând la masaj. ”Își știe lucru”, mi-a zis unul dintre cei mai experimentați jucători din echipă, care mi-a recomandat să încerc chiar un masaj făcut de Florin. Încă n-am încercat, dar cred. La cât este de educat și bine crescut, cred că își cunoaște și meseria.

Doctorul. Oleg Vlasov. Sau Alic, așa cum îi spune toată lumea în fotbalul moldovenesc. Chiar și fotbaliștii îi spun Alic, deși omul e trecut de 60 de ani! A petrecut ani buni la Academia Chișinău până vara asta, când echipa fondată cândva de Dobrovolski s-a desființat. L-am angajat fără ezitare. Toți îi cunosc calitățile de bun profesionist. Nu a avut nevoie de recomandare. Știe totul despre jucător. De câte ori l-a durut urechea sau pe ce parte a dormit noaptea 👌. Profesor, ce mai… Și desigur cu un simț al umorului bine dezvoltat, ceea ce e foarte important într-un grup mare, cum e un club de fotbal.

În fine, ultimul pe azi, dar nu și cel din urmă. Aș spune chiar cel dintâi: Alexandru Ghencea. Poartă numele celebrului cartier bucureștean în care se află stadionul Steaua. Însă el e de baștină din Reni, aceeași localitate din care e și președintele Pavel Cebanu. Nenea Sandu, cum îi zice chiar antrenorul echipei. Oficial e vice-președinte. Dar neoficial – omul care le cunoaște pe toate și le poate face pe toate la club. Se asociază cu acest club. A venit încă din Divizia B. O persoană înțeleaptă, care știe să-ți dea un sfat la timp. Știe când să te încurajeze și când să-ți dea peste cap. Mai pe scurt: un frate mai mare.

Aceștia sunt doar o parte dintre oamenii din umbra fotbalului. Cei care zi de zi sunt alături de jucători, de echipă. Oameni, care merită să fie cunoscuți.

joi, 3 august 2017

Sandu Epureanu - omul record. Documentar (VIDEO)

Alexandru Epureanu, capitanul Naționalei și unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria fotbalului moldovenesc a mai realizat aseară o performanță greu de atins. A ajuns cu o echipă necunoscută, Istanbul BB în play-off-ul Champions League. Având coechipieri de top, gen Adebayor sau Gael Clichy, vedete de 24 de carate în Premiere League, la Arsenal sau Manchester City, Epureanu joacă titular meci de meci la turci și este la un pas de grupele Ligii Campionilor.

Povestea capitanului nostru, în premieră, o puteți urmări mai jos. Așadar, Sandu Epureanu - omul record.


marți, 11 iulie 2017

”Fiul îşi salvează tatăl”... Remember

În contextul victoriei obținute de Speranța la Orhei. Acum 10 ani, pe același stadion debuta în campionat echipa Beșiktaș. Cu Petru Efros antrenor și Cristian Efros jucător de câmp la doar 15 ani. Adversar - Viitorul, adică actuala Milsami. Atunci efroșii au câștigat cu 2-0 meciul de debut, iar Cristian a marcat primul gol din istoria clubului Beșiktaș, direct din corner...

Mai jos am publicat un text pe care l-am găsit în arhiva din calculatorul personal. Autorul textului este Sergiu Carauș, care atunci era ofițer de presă la Beșiktaș. Eu eram director sportiv... Pozele sunt făcute de regretatul Boris Harcenco, o parte din ele, iar altele sunt din arhiva personală. Așadar, remember... 

Balconul de la Orhei. În centru, în picioare stau eu :D. Pe scaun,
în cămașă roz - patronul Beșiktașului, Tarkan Ozdemir. 
”FC Beşiktaş Chişinău a debutat cu dreptul în Divizia A, reuşind să învingă la Orhei formaţia gazdă FC Viitorul cu 0-2.

Iubitorii fotbalului din localitate au venit în număr mare la stadion, circa 2000 de spectatori! Şi asta în Divizia A! În cele 26 de partide jucate în Divizia Naţională (DN) din startul campionatului, doar stadioanele din Râbniţa şi Bălţi au depăşit această cifră. Şi asta în condiţiile în care Iskra a găzduit Zimbru (circa 3000 de spectatori), iar Olimpia a întâlnit în derbyul Nordului Nistru (circa 4500 de spectatori). Într-un alt meci, de data aceasta în cupele europene, Dacia în compania titratei formaţiei elveţiene St Gallen a adunat aproximativ 2000 de spectatori. 

Microbiştii orheieni și-au arătat interesul faţă de această partidă din mai multe considerente. Orheiul şi-a reconstruit recent stadionul, iar echipa din localitate a revenit în Divizia A după doi ani de absenţă. Şi nu în ultimul rând imaginea bună a clubului Beşiktaş. 

Reprezentanții Beșiktașului de la Chișinău și-a întâlnit la aeroport
fratele mai mare, care venise în Moldova pentru meciul cu Șerif:
antrenorul celor de la Istanbul, un jucător de la noi, Cristian Efros și Tarkan
Nu e echipa din Instanbul care mâine va fi găzduită de Şerif Tiraspol în returul manşei a doua a Ligii Campionilor, ci e Beşiktaş Chişinău, care deja a reuşit să impresioneze prin obiective măreţe. Scopul lor în acest sezon e promovarea în DN, iar în perspectivă Beşiktaş îşi doreşte să devină un club de prim rang în fotbalul moldovenesc. Pentru aceasta patronul echipei Tarkan Ozdemir se angajează să construiască un complex sportiv. 

Chiar şi acum majoritatea cluburilor din DN ar invidia condiţiile de care dispune colectivul FC Beşiktaş. Nici campioana entitre a Moldovei, Şerif nu şi-a permis luxul ca măcar în Liga Campionilor să evolueze în tricouri cu nume imprimate pe spate. Beşiktaş a făcut-o şi asta în eşalonul secund! În plus numele specialiştilor care activează la club spune totul: Petru Efros, antrenor principal, Ilie Vieri, antrenor, Eugen Ivanov, antrenor de portari, Iurie Cheptene, doctor şi Nicolae Beloconi, masor.

Etapa inaugurală a Diviziei A din acest sezon a luat startul după intonarea imnului şi ridicarea drapelului de către căpitanii Artur Calinin şi Marcel Reşitca. Ultimul a semnat cu Beşiktaş după ce şi-a încheiat aventura cu Dacia din Cupa Intertoto UEFA.

Foto istorică. Orhei. Primul meci oficial al FC Beșiktaș Chișinău.
Sus: Țuguțchi, Hvorostianov, Levanov, Golan, Solodchi, Reșitca
Jos: Molla, Panaite, Sârbu, Melnic, Efrosinho (Cristian Efros)
Înainte de începerea meciului Federaţia Moldovenească de Fotbal (FMF) l-a felicitat pe Ilie Vieri cu ocazia zilei de naştere. Interesant este că FMF l-a delegat pentru această partidă pe Valeriu Sorochin, un arbitru ce oficializează meciurile din DN. Astfel sărbătoarea fotbalului la Orhei a luat start.

Beşiktaş a început organizat. Episodic oaspeţii au arătat un fotbal spectaculos şi au irosit o sumedenie de ocazii. Aproape de gol au fost Reşitca, Efrosinho, Barburoş, Molla şi Cabac, dar portarul gazdelor a prins o zi de graţie şi a avut câteva intervenţii senzaţionale.

Ambiţioşi au fost şi gazdele care au pus serios osul la bătaie pentru a scoate un rezultat bun cu mediatizata Beşiktaş. Sergiu Maximov a trimis balonul în transversală, iar şuturile lui Coşciug şi Covaliov nu şi-au găsit ţinta.

Cristian Efros la 15 ani. Greu la antrenament :D
În minutul 49 scorul încă nu a fost deschis. Antrenorul oaspeţilor Petru Efros era extrem de nervos pe banca de rezerve, însă a fost salvat la timp de fiul său de numai 15 ani Cristian Efros sau Efrosinho. Acesta a şutat direct pe poartă din corner şi a înscris pentru 0-1, e adevărat nu şi fără ajutorul portarului care a greşit coplilăreşte.

Golul doi a purtat semnătura fostului golgheter a Moldovei Ruslan Barburoş, care a ridiculizat apărarea adversă şi a marcat după un şut la colţul scurt.

La scorul de 0-2 Orheiul cere penalty şi într-adevăr a fost 11m, dar înainte de a fi faultat atacantul gazdelor a preluat balonul cu mâna.

Astfel s-a încheiat prima etapă a Diviziei A. Un start mai mult decât reuşit, la care au asistat circa 2000 de spectatori!!! Lupta abia începe...”

FC Viitorul Orhei – FC Beşiktaş Chişinău 0-2 (0-0)
Marcatori: Efrosinho (49), Barburoş (63)

FC Viitorul: Pojar, Dombrovschi, Cucu, Grigoriţa, Sângureanu, Lazari, (Covaliov, 70), Griza, Gondiu, Coşciug, (Cucerenco, 84), S.Maximov, (Neagu, 85), Calinin, (Botnaru, 87)
În rezervă: Tihon, Jâtarciuc, Tcaci
Antrenor: Vladimir Gherasimov

FC Beşiktaş: Levanov, Ţuguţchi, Melnic, Sârbu, Golan, (Cabac, 72) Solodchi (Barburoş, 38), Efrosinho (Cerescu, 85), Reşitca, Hvorostianov, Panaite (Şambra, 90), Molla
În rezervă: A. Cebotari, Susan
Antrenor: Petru Efros

Arbitri: V. Sorochin, V. Berco, A. Iarovoi
Avertizaţi: Gondiu (60), Calinin (75) / Melnic (59), Ţuguţchi (75)
4 august. Orhei. Stadionul orăşănesc. Spectatori circa 2000
Jucătorul meciului: EFROSINHO

DECLARAŢII

Tarkan bei :D
Tarkan OZDEMIR, preşedinte FC Beşiktaş:
„Le mulţumesc băieţilor pentru joc. A fost un moment foarte important pentru noi şi sunt satisfăcut că am debutat cu victorie. Eu mizez pe spiritul de echipă a jucătorilor şi imi doresc mult ca să formăm un colectiv puternic şi unit. Iar rezultatele sunt sigur nu ar să întârzie să apară”

Vladimir GHERASIMOV, antrenor FC Viitorul:
„Îi mulţumesc echipei pentru acest joc şi în special suporterilor care ne-au susţinut pe tot parcursul meciului. Primul gol pe care l-am scăpat a fost curios, la al doilea a greşit grav defensiva. Despre adversar aş spune că au format un colectiv bun, dar nu au încă practică de joc. Arbitrajul nu-l comentez, deşi consider că a fost penalty.
Am revenit în eşalonul secund după doi ani de absenţă, iar obiectivul nostru din acest an este să păstrăm locul în Divizia A şi să devenim o echipă greu de bătut.”

Petru EFROS, antrenor FC Beşiktaş:
„Îi felicit pe băieţi si pe preşedintele clubului cu acest debut reuşit. Despre meci aş putea spune că noi am fost la cârma jocului, dar am ratat cu nonşalanţă o sumedenie de ocazii. Până la urmă Efrosinho şi Barburoş au pus punctul pe i şi au adus victoria. Sarcina noastră e să promovăm în DN, iar acum deja suntem cu gândul la partida din etapa viitoare.”

FC Beșiktaș Chișinău, 2007
  

vineri, 7 iulie 2017

Ștefan. Apărătorul Nisporeniului

Se mai gândea cineva că Ștefănel va ajunge fotbalist atunci când, copil fiind, spărgea cu mingea geamurile prin vecini. Se mai gândea. El se gândea...

Avea doar 6 ani când consăteanul lui, Sandu Guzun marca pe Stadionul Republican în poarta naționalei Germaniei! Atunci nici nu știa ce înseamnă să fii fundaș central. Nici nu-și imagina că va juca pe aceeași poziție pe care consăteanul lui a făcut istorie.

Dar timpul trece și Ștefănel a mers la școala de fotbal din sat, ca orice copil din Drăsliceni care se respectă. Primul antrenor i-a fost Roman Onică, un alt nume cu rădăcini fotbalistice. Și ”Izvoraș”, echipă cu tradiții cum puține sunt în Moldova. Nu mă refer la cei care vin ca vârtejul, fac fum 1-2 ani în Divizia Națională și dispar. Dar la echipele cu tradiții, unele dintre care n-au ajuns niciodata în prima ligă valorică a fotbalului moldovenesc, dar în jumătate de veac de existență au dat nume și nume fotbalului nostru.

Ei bine, într-un sat în care pasiunea pentru fotbal e mai mare decât cea pentru pescuit, chiar dacă iazul se află în centrul localității, Ștefănel a făcut primii pași în fotbal. 

În 2007 era la echipa de juniori a Beșiktașului. Avea doar 17 ani și n-a mai apucat să debuteze, deși Petru Efros a pus ochiul pe el încă de atunci. Rude de gradul 3, Petru și Ștefan Efros aveau să se reunească la începutul anului 2014. 

foto: Vadim Caftanat
”Venisem de câteva luni la Nisporeni și aveam ca obiectiv calificarea în Divizia A, își amintește Petru Efros. În iarnă am jucat un amical cu Real-Succes și l-a văzut jucând acolo. După meci i-am propus să vină la noi, chiar dacă la momentul respectiv era un pas înapoi pentru el...”

Un pas înapoi pentru a face ulterior 3 pași înainte. Astfel a început ascensiunea lui Ștefănel. Promovare după promovare, ca acum, după 3 ani și jumătate la Nisporeni să ajungă să fie căpitan al Speranței.

”Este un jucător disciplinat și foarte muncitor”, îl caracterizează coechipierii. Nici nu se putea altfel, pentru că altfel n-ar fi ajuns să fie unul dintre cei mai buni fundași centrali din campionatul Moldovei. 

După o jumătate de an în care am urmărit toate meciurile Speranței aș mai adăuga faptul că Ștefan Efros este aproape imbatabil la duelurile aeriene. Este stâlpul din apărarea Nisporeniului. E căpitanul Speranței.


marți, 4 iulie 2017

Hulk de Moldova

Faceți cunoștință. HULK. Nu e cel din Brazilia. E Hulk de Moldova. Mai bine zis viitorul Hulk de Moldova. Așa îl văd coechipierii, antrenorii, toți oamenii de la club. 

Născut la Alexandreni, Edineț, a mers la secția de fotbal la 9 ani. Peste doar un an antrenorul din sat Valeriu Cazac s-a dus la taică-său și i-a zis: ”Vasile, băiatul tău are talent. Trebuie scos de aici. Poate să ajungă fotbalist mare!”

Și Vasile n-a stat mult pe gânduri. L-a dus la școala de fotbal din raion, la Edineț, la doar 10 ani. Nu mulți părinți și-ar fi dus unicul băiat de acasă la vârsta asta. Nu toți... Doar cei care iubesc fotbalul cu adevărat.

La Edineț a nimerit la fel pe mâini bune. Antrenorul de copii Vladislav Pastîrnac l-a cizelat, i-a dat carte de fotbal și la doar 16 ani ajungea deja la prima echipă, în Divizia A, unde a fost promovat de Igor Șpaniora. A adunat peste 80 de meciuri la Edineț, una dintre liderele Diviziei A din ultimii ani. 

La începutul anului 2016 antrenorul Cristian Efros l-a adus la Nisporeni. Avea doar 19 ani și încet-încet a început să-și facă loc în echipa celui mai tânăr antrenor din istoria Diviziei Naționale. ”Este Halk al nostru”, mi-a spus Petru Efros când l-am văzut prima dată la club. 

A urmat convocarea la Naționala de tineret, meciul cu Belgia... Dar când se părea că va exploda, o accidentare gravă l-a scos în afara terenului pentru o jumătate de an. De atunci își revine încet-încet și este hotărât să lupte pentru a-și vedea visul împlinit: de a ajunge fotbalist. 

Și chiar dacă este jucător de atac, paradoxal, fotbalistul pe care îl idolatrizează este fostul fundaș Roberto Carlos. Tot brazilian și el. Dar nu e Hulk.

El e Nicolae Țivirenco. Rețineți acest nume, pentru că veți mai auzi de el.