Epureanu – jucătorul anului !

Comitetul Executiv al Federației de Fotbal îl va desemna mâine pe Alexandru Epureanu drept cel mai bun fotbalist moldovean al anului 2009. Se știe asta de câteva zile, iar microbiștii vor afla pe 11 decembrie, la Gala fotbalului moldovenesc. De fapt, atunci se vor anunța oficial toți laureații anului.

Am spus acum 2-3 ani că Epureanu este cel mai bun produs al fotbalului moldovenesc și că ar putea juca lejer la orice mare club din lume. Transferul la Dinamo Moscova pentru suma record de 4 milioane de euro este o confirmare. Având doar 23 de ani, Epureanu are timp să ajungă și în Europa, în unul din cele 5 mari campionate, așa cum, de altfel, își dorește Alexandru.

Mărturisesc faptul că am avut un dialog cu el zilele trecute din care am înțeles un lucru: deși a ajuns o vedetă adevărată, Epureanu rămâne același om modest și inteligent. Mi-a spus că NU se consideră cel mai bun fotbalist moldovean și că sunt alții mai buni ca el... Ar fi bine, numai că nu prea avem nici măcar de nivelul lui. Dacă erau, așa cum spune Sandu, poate că eram și noi calificați la CM din Africa de Sud. Am avut o grupă din care a fost mai greu să ratezi calificarea decât să o obții.

În fine, îl felicit pe Alexandru Epureanu pentru titlul câștigat pe merit, al doilea după cel de acum 2 ani. Îl rog totodată să NU renunțe la echipa națională. Să nu uite niciodată cât de mult este apreciat acasă. Să nu uite de imn pe care îl cântă cu mâna la inimă înaintea fiecărui meci internațional al Moldovei. Chiar dacă a fost transferat de Dinamo cu pașaport rusesc.

Vă mulțumesc

Free Football a decis:

www.sandugrecu.blogspot.com - cel mai bun blog de sport!

Nu e lipsă de modestie. E o onoare. Onoare de a fi recunoscut și apreciat de colegi. Aprecierea unui an de blogging, în care am descoperit că jurnalismul poate fi și altfel. Poate fi cu adevărat liber.

Am făcut un an jurnalism fără să primesc bani pentru asta. Am facut-o pentru a demonstra că banii nu decid totul. Că poți fi sincer și corect chiar și în Republica Moldova, despre care se spune că nu ar avea jurnaliști independenți. Ei bine, uite că a avut. Iar consecința este această apreciere a Asociației Free Football.

Vă mulțumesc.

Citiți mai jos ce scrie Ivan Goncearuc despre Premiile din sport 2009:


Gala Free Football

În sfîrşit toţi s-au pronunţat, în legătură cu laureaţii acestui an fotbalistic. Free Football "s-a aşezat", cu întreaga echipă, la masa de vot şi au deliberat. Au fost aleşi cei mai buni de la noi, şi nu numai, pentru anul care se scurge spre final. Toţi cei care au fost aleşi drept căştigători vor primi cîte o diplomă din partea ONG Free Football, în conformitate cu categoria la care fuseseră nominalizaţi.

Din păcate, anul acesta nu ne-am permis să organizăm o gală aşa cum ar trebui, într-un local frumos, unde am fi putut să-i aducem pe toţi cîştigătorii. E criză, care ne-a atins şi pe noi, oarecum. Anume de aceea prima ediţie a premiilor Free Footballva beneficia de o gală virtuală sau electronică, dacă vreţi, iar diplomele de rigoare vor fi înmînate de membrii FF fiecăruia în parte.

Cel mai bun fotbalist - Alexandru Epureanu

Cel mai bun antrenor - Leonid Kuciuk

Cel mai bun club - Sheriff Tiraspol

Cel mai bun proiect media - http://www.moldova.sports.md/

Cel mai bun site de fotbal - http://www.moldfootball.com/

Cel mai bun site a unui club de fotbal - http://www.fcdacia.md/

Cel mai bun jurnalist sportiv - Sandu Grecu

Cel mai bun blog de sport - www.sandugrecu.blogspot.com

Cel mai bun tînăr jurnalist sportiv - Sergiu Cărăuş

Cel mai bun ziar, emisiune sau rubrică sport - Спорт Curier

Cel mai bun debut în jurnalismul sportiv - Alexandru Rusu

Cel mai bun foto-jurnalist sportiv - Vadim Caftanat

Cel mai bun comentator de fotbal - Alexadru Rusu

Premiu pentru întreaga carieră - Efim Josanu

Premiu pentru investiţie în fotbal - Victor Ostap

Premiu special pentru cel mai bun blog de fotbal din România - http://www.blogdefotbal.com/

Premiu pentru curaj şi iniţiativă - Echipa site-ului http://www.presasportiva.com/

Liderului galeriei clubului FC Dacia Chişinău, Ion Armaşu, pentru proiectul http://www.fcdacia.net/

sursa: http://ivangoncearuc.blogspot.com/

Îngâmfații

Sheriff – Steaua 1-1

Steaua a plătit pentru îngâmfarea cu care i-a tratat pe cei de la Sheriff Tiraspol. De fapt, Steaua a plătit pentru îngâmfarea generală pe care am observat-o nu doar în raport cu Sherifful, ci cu toată lumea. O echipa care a fost cândva un simbol al românilor a ajuns acum o îngâmfare a unui bufon.

Ratarea primăverii europene dintr-o grupă mai mult decât accesibilă vine nu doar din lăbuța lui Zarplata. Nu doar din ciubota motanului Srancu. Ci în primul rând din înăcritul Ghiobea și celelalte nulități, care au ajuns să îmbrace tricoul unei legende din pură întâmplare, din prostia unor argați care au urmărit doar propria punguță.

Foto: Mihai Ștețcu
http://www.gsp.ro/

Cei doi Messi

Vizitatorii acestui blog au decis laureaţii anului 2009: argentinianul Lionel Messi de la FC Barcelona este cel mai bun fotbalist care joacă în Europa şi merită "Balonul de Aur", iar Denis Calincov este cel mai bun fotbalist moldovean al anului.

Nu voi face multe comentarii despre Messi. E de departe cel mai bun fotbalist din lume. A câştigat Champions League şi a calificat (cu scârţ) naţionala Argentinei la Mondialul din Africa de Sud. L-am remarcat încă din 2005, când era un jucător anonim. Poate ajunge mai mare decât Maradona, cu condiţia că nu va pune banul în faţa performanţei. Când spun performanţă mă gândesc la naţionala Argentinei, unde, deocamdată, Messi n-a rupt gura târgului.

Revenind la jucătorii moldoveni, ţin să menţionez că voturile s-au dat, la fel, relativ corect, Calincov şi Epureanu fiind principalii candidaţi la titlul de "Fotbalistul anului" atât în ancheta Asociaţiei de Istorie şi Statistică, cât şi în topul alcătuit de jurnaliştii sportivi. Cu menţiunea că atât într-o anchetă, cât şi în cealaltă, conduce Alexandru Epureanu, care, prin transferul său la Dinamo Moscova, a devenit cel mai scump fotbalist moldovean din istorie (circa 4 milioane de dolari).

Personal mi-am dat votul pentru Messi şi Calincov. Messi pentru că a avut un sezon de excepţie şi pentru că a crescut mereu ca valoare, reuşind să-mi fure inima, chiar dacă joacă la FC Barcelona (sunt suporter al Realului :)). Iar Calincov pentru că a fost liderul echipei naţionale din acest an, iar în vară a semnat un contract cu Xazar, devenind unul dintre cei mai bine plătiţi fotbalişti moldoveni. De altfel, Denis a şi fost comparat cu Messi tocmai de fosta glorie a fotbalului sovietic, Igor Dobrovolski. Merg şi eu pe mâna celor doi Messi.

Infern pentru Steaua

Meciul Sheriff – Steaua este tratat la Tiraspol ca o chestiune politică

Conducerea echipei Steaua București, cel mai iubit club de fotba românesc din Moldova, a comis o greșeală uriașă înaintea meciului cu Sheriff din Liga Europei. Steaua a cerut tiraspolenilor să nu permită suporterilor steliști accesul în tribunele stadionului în timpul meciului de miercuri, 2 decembrie.

Înțeleg foarte bine conflictul dintre Gigi Becali și suporterii Stelei. Pe undeva chiar sunt de partea patronului. Numai că în cazul partidei de la Tiraspol, conducerea Stelei a clacat fatal și explic de ce.

În primul rând prin acest gest, Steaua și-a ”omorât” o bună parte din numeroșii susținători din Moldova, care așteptau meciul Sheriff – Steaua ca pe o șansă unică de a demonstra atașamentul față de Barcelona României. Pe lângă fan-clubul Steaua din Chișinău, multă lume a așteptat să meargă la Tiraspol cu fularul roș-albastru la gât pentru a striga alături de galerie ”Luptă Steaua!”. Acum, după cererea făcută de oficialii Stelei, acest lucru a devenit imposibil. O lovitură grea pentru imaginea celui mai titrat club de fotbal din România, dar nu numai.

Ce nu știu alde Argăseală (o slugă cum n-am mai văzut, uneori până la ridicol) este că Steaua are o mulțime de susținători în Moldova. Dar mai important, la moment, este că tiraspolenii tratează acest duel sportiv ca pe unul politic: Transnistria contra României. O țară fantomă contra dușmanului numărul 1 – amenințarea de unire a Moldovei cu România fiind de fapt principalul motiv al separării Transnistriei de Moldova.

Cât de mult am dori să ascundem acest lucru sau să ne facem că nu-l observăm, conducerea Transnistriei vede acest duel fotbalistic ca pe o bătălie de principiu, de orgoliu. Ca să fac o comparație, e ca și cum ar juca Israel contra Palestinei sau Coreea de Sud contra Coreei de Nord. Tocmai din această cauză, jucătorii Sheriffului vor fi motivați suplimentar și își vor da sufletul pe teren numai să nu piardă.

În tribune, fiți siguri că se vor arbora drapeluri transnistrene (roș-verzi) și se va scanda ”Vperiot, Rosia!”. N-ar fi prima dată, dar acum se va pune accentul și mai mult pe asta. De altfel, la Tiraspol deja se pregătesc galerii și se învață sloganuri anti-”ocupanților” români. Va fi un infern atât pentru Steaua, cât și pentru puținii suporteri din Chișinău, care vor reuși până la urmă să pătrundă în arenă.

Premiile Ioan Chirilă 2009

Laureaţii Premiilor Ioan Chirilă 2009:

ZIARISTUL ANULUI: MIRELA NEAG / CĂTĂLIN TOLONTAN (Gazeta Sporturilor)
* Vezi video*
REPORTERUL ANULUI: ANDREI NOURESCU (ProSport)
* Vezi video*
EDITORIALISTUL ANULUI: ADRIAN GEORGESCU (Gazeta Sporturilor)
* Vezi video*
FOTOREPORTERUL ANULUI: ALEX NICODIM (Gazeta Sporturilor)
* Vezi video*
COMENTATORUL TV AL ANULUI: BOGDAN COSMESCU (GSP TV)
* Vezi video*
COMENTATORUL RADIO AL ANULUI: premiul nu s-a acordat
CARTEA ANULUI: Steaua - legenda unei echipe de fotbal (Cătălin Oprişan)
* Vezi video*
SPORTIVUL ANULUI: Marian Drăgulescu
* Vezi video*
TALENTUL ANULUI: Mihai Călin
* Vezi video*

preluat de pe www.gsp.ro

De ce uităm de ei?

Citește un super-material (http://blogsport.gsp.ro/oprisan/2009/11/21/gagauzul-basarabean-roman-din-stepa-kalmuka/) despre Petea Vîlcov scris de Cătălin Oprișan pe www.gsp.ro

Ioan Chirilă

10 ani de la moartea Patriarhului

Ioan CHIRILĂ
25 octombrie 1925 - 21 noiembrie 1999

Biografie

Ioan Chirilă s-a născut la data de 25 octombrie, 1925, în oraşul Ismail din sudul Basarabiei - o localitate care aparţine în prezent Ucrainei.

Tatăl său, Ştefan G. Chirilov, născut în anul 1890 în comuna Cairaclia, judeţul Ismail, era agricultor şi industriaş, primar al comunei Cairaclia, preşedinte al Băncii Populare din aceeaşi comună, decorat cu Meritul Comercial Clasa I, ordinele Coroana României şi Steaua României în Gradul de Cavaler.

Mama, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din insula Andros.

Ioan Chirilă încă nu împlinise cincisprezece ani, când un cumplit vârtej al istoriei - smulgerea Basarabiei din trupul României şi alipirea acesteia la Uniunea Sovietică - l-a rupt brutal de locurile copilărei. Aşa a ajuns să treacă Dunărea, împreună cu familia sa, stabilindu-se la Galaţi, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul, şi mai târziu la Bucureşti, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în 1949.

Prezenţa sa în presă datează din 1951, când începe să scrie în calitate de redactor la editura "Sportul Popular", unde ocupă postul de redactor până în 1961. În 1974 devine şef de rubrică la aceeaşi publicaţie, apoi publicist comentator (1971-1978) şi şef de secţie (1978-1993).

În anii '70, deţine la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.
În 1993, devine director general al Gazetei Sporturilor.
Din 1997 activează ca senior editor la ziarul Pro-Sport.
Încetează din viaţă la data de 21 noiembrie, 1999.

Membru al Uniunii Scriitorilor, Ioan Chirilă a scris enorm - în treizeci şi patru de ani, peste douăzeci şi nouă de cărţi, pentru care a primit numeroase premii şi distincţii, mii de articole, milioane de rânduri. A fost de departe cea mai importantă personalitate a gazetăriei sportive româneşti. Cu uşurinţa uimitoare a talentului său uriaş, încet şi sigur, doar prin harul de a înşirui iscusit cuvintele, a devenit patriarhul cronicarilor sportivi. A trecut cu brio prin toate formele de exprimare ale gazetăriei sportive. Era cel mai mare dintre toţi reporterii noştri sportivi. De altfel, toate scrierile sale sunt adevărate reportaje vaste. Începând din 1970, a fost prezent fără întrerupere la toate campionatele mondiale de fotbal. Toate cele opt turnee finale la care a asistat s-au soldat cu câte o carte memorabilă.

Printre titlurile de mare răsunet, care au atins tiraje şi vânzări depăşind toate recordurile în materie, se numără:

"Victorie cu orice preţ"
"Decatlonul de aur", 1963
"Finala se joacă astăzi", 1966
"World Cup 66", 1966
"Glasul roţilor de tren", 1968
"Mexico 70 - Jurnal sentimental", 1970
"Învingătorul lui Cruyff", 1975
"Cu cărţile pe faţă", 1976
"Mexicul, această Fata Morgana", 1976
"Nadia", 1977
"Şepcile roşii", 1978
"Arr-hen-tina!", 1978
"Răsucind fusele orare", 1980
“Meciul iubirii”, sau "My Husband, The King", 1980, (redactată pentru Mariana Simionescu)
"Viaţa la puls 200", 1981
"España 82", 1982
"Şi noi am fost pe Conte Verde", 1983
"Ar fi fost prea frumos - Zile şi nopţi pe stadion", 1986
"Frumoasele noastre duminici", 1986
"Franz über alles", 1990
"Eu am jucat cântând", 1991 (redactată pentru Ilie Năstase)
"Maratonul meu", 1993
"Pe marile bulevarde ale fotbalului", 1994
"Lucescu", 1999
"Un veac de fotbal românesc", 1999, (împreună cu Mihai Ionescu)

Ioan Chirilă a fost şi un traducător de excepţie. A tradus din limba rusă, de la cărţi tehnice, până la piese de teatru precum "Turnul de Fildeş" de Viktor Rozov, "Fuga" de Mihail Bulgakov, şi câteva schiţe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul "Când comedia era rege". Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti.

Cu un veritabil suflet de artist, Ioan Chirilă a fost pasionat de tot ce era frumos - de pictură, de film, de teatru şi de muzică. Îndeosebi de muzică. Toate scrierile lui au o muzicalitate unică, un ritm inimitabil, o frumuseţe aparte, datorate unui har cu care nu sunt investiţi prea mulţi pământeni. Cariera marelui gazetar se confundă cu istoria fotbalului românesc.

sursa: http://www.ioanchirila.ro/